Atacul de panică: Simptome, cauze și modalități de sprijin
Ce este atacul de panică?
Atacul de panică este o stare care debutează brusc, caracterizată prin frică intensă, anxietate și simptome fizice, care poate afecta negativ viața cotidiană a persoanei. În timpul atacului, persoanele pot simți adesea că au un atac de cord, pot intra în panică din cauza fricii de moarte sau a gândului că își vor pierde controlul. Deși există multe persoane care experimentează atacuri de panică o dată sau de câteva ori în viață, atunci când aceste atacuri devin regulate și provoacă o anxietate semnificativă, se poate vorbi despre diagnosticul de „tulburare de panică”.
Ce înseamnă atacul de panică?
Tulburarea de panică și atacul de panică se numără printre afecțiunile frecvent întâlnite în psihiatrie. Tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică recurente, neașteptate și imprevizibile. Conform criteriilor de diagnostic (DSM-5), atacul de panică este descris ca un val de frică intensă și neliniște care atinge apogeul în câteva minute.
În atacurile de panică, următoarele simptome fizice și emoționale apar frecvent împreună:
Palpitații sau bătăi accelerate ale inimii
Dificultăți de respirație, senzație de lipsă de aer, respirație rapidă
Durere sau senzație de presiune în piept
Transpirație, tremur, frisoane sau valuri de căldură
Amețeală, senzație de confuzie, senzație de leșin
Durere abdominală, greață
Amorțeală, furnicături
Senzație de derealizare sau depersonalizare
Frica de moarte, de a pierde controlul sau senzația că „înnebunește”
Deși atacurile de panică nu amenință direct viața, pot fi extrem de neplăcute și înfricoșătoare; pot avea efecte negative semnificative asupra calității vieții. Este important să se recunoască simptomele și să se știe că pot fi gestionate cu o abordare adecvată.
Care sunt cauzele apariției atacului de panică?
Cauzele atacurilor de panică nu sunt pe deplin înțelese și, de obicei, rezultă dintr-o combinație de factori genetici, biologici, psihologici și de mediu. Predispoziția genetică, istoricul familial, stresul intens, traumele sau tulburările de anxietate pot crește riscul de dezvoltare a atacului de panică. De asemenea, dezechilibrele în substanțele chimice cerebrale precum serotonina și norepinefrina pot juca un rol. La unele persoane, atacul de panică poate apărea și fără un factor declanșator evident.
Prin ce simptome se manifestă atacul de panică?
Atacurile de panică sunt de obicei legate de activarea excesivă a răspunsului „luptă sau fugi” în organism. De regulă, atacul începe fără un stimul specific, se intensifică rapid în aproximativ 10 minute și apoi scade treptat.
Dintre cele mai frecvent raportate simptome:
Durere în piept și senzație de presiune
Dificultăți la înghițire
Lipsă de aer/respirație rapidă
Palpitații
Senzație de leșin
Valuri de căldură/frisoane/tremur
Transpirație
Greață, dureri abdominale
Amorțeală, furnicături
Frica de moarte, senzații de desprindere de realitate
Tulburarea de panică debutează de obicei la vârsta adultă tânără și este puțin mai frecventă la femei decât la bărbați. Atacurile pot fi trăite în moduri și intensități diferite de la o persoană la alta. La unii indivizi, după un atac poate apărea o anxietate intensă legată de posibilitatea unui nou atac; această situație poate fi un indiciu al dezvoltării tulburării de panică.
Cum se manifestă atacul de panică la copii?
La copii, atacul de panică poate avea simptome fizice similare cu cele ale adulților; totuși, copiii pot avea dificultăți în a-și exprima plângerile. Predispoziția genetică, evenimentele de viață stresante, starea de anxietate excesivă și anumite modificări funcționale în unele regiuni ale creierului pot juca un rol în dezvoltarea atacului de panică la copii. Adesea, copiii pot dezvolta anxietate legată de apariția unor noi atacuri după experiențe negative.
Ce sunt atacurile de panică nocturne?
Atacurile de panică pot apărea nu doar ziua, ci și în stadiile profunde ale somnului pe timpul nopții. În atacurile de panică nocturne pot apărea: trezire bruscă cu senzație de frică, anxietate intensă, palpitații, transpirație, tremur, lipsă de aer și disconfort gastric. Aceste atacuri pot perturba somnul și afecta negativ calitatea vieții.
Cum evoluează atacul de panică?
Atacurile de panică nu amenință direct viața; totuși, simptomele pot semăna cu cele ale unui atac de cord sau ale unor boli respiratorii grave. Prin urmare, mai ales la primul atac, se recomandă ca persoana să se adreseze unei unități medicale pentru a se asigura că nu există o problemă medicală subiacentă.
Există ipoteze privind dezechilibrul unor substanțe chimice precum „GABA”, serotonina și cortizolul în creier. Sunt în curs de desfășurare diverse cercetări pentru a înțelege pe deplin mecanismele care contribuie la apariția atacurilor.
Care sunt factorii de risc pentru atacul de panică?
Atacul de panică poate apărea la orice persoană, în orice perioadă a vieții. Factorii de risc sunt:
Predispoziție genetică și istoric familial
Sexul feminin
Perioada de adult tânăr (în special în jurul vârstei de 25 de ani)
Evenimente de viață stresante (doliu, divorț, abuz în copilărie)
Substanțe chimice (anumite medicamente, cofeină, alcool, consum de substanțe)
Structură psihologică (trăsături de personalitate evitantă, histrionică, obsesiv-compulsivă sau borderline)
Factori declanșatori de mediu și factori de personalitate
Cum afectează atacul de panică viața?
Atacurile de panică netratate pot duce în timp la probleme semnificative în calitatea vieții și funcționarea individului. Pot apărea evitarea mediilor sociale, căutarea constantă a sprijinului medical, scăderea performanței la locul de muncă sau la școală, depresie, alte tulburări de anxietate și tendința de a consuma substanțe. La unele persoane se poate dezvolta agorafobia, manifestată prin evitarea locurilor aglomerate sau închise.
Cât durează un atac de panică?
Fiecare atac de panică poate avea o durată diferită. De obicei, are o intensitate crescută timp de 10–30 de minute, rareori poate dura până la o oră. Frecvența și durata atacurilor variază de la o persoană la alta; pot exista atacuri rare sau, dimpotrivă, frecvente și recurente.
Cum se stabilește diagnosticul de atac de panică?
Deoarece atacul de panică poate apărea cu simptome similare altor probleme medicale, este necesară o evaluare amănunțită de către medic. Prin electrocardiografie (EKG), teste de funcție tiroidiană, hemogramă completă și teste de funcție respiratorie se exclud cauzele organice. Ulterior, se evaluează istoricul psihosocial al persoanei și se utilizează criterii de diagnostic precum DSM-5. Nu fiecare persoană care are un atac de panică primește diagnosticul de tulburare de panică, însă dacă există atacuri recurente, inexplicabile și anxietate persistentă, se suspectează tulburarea de panică.
Este necesar ca atacurile să nu fie explicate prin consum de substanțe sau medicamente, boli organice sau alte tulburări psihiatrice. Diagnosticul este stabilit de obicei de către un specialist în sănătate mintală.
Ce trebuie făcut în timpul unui atac de panică?
În timpul atacului, poate fi util ca persoana să se concentreze în primul rând pe calmare. Să respire profund și lent, să încerce tehnici precum „exercițiul de respirație 4-7-8”, să se deplaseze într-un loc unde se simte mai în siguranță sau să ceară sprijinul unei persoane apropiate pot fi de ajutor. Este important să se concentreze pe respirație până când atacul trece și să reîncadreze gândurile negative. În cazul atacurilor frecvente, se recomandă cu siguranță ajutor profesional.
Modalități de a face față atacului de panică
Următoarele strategii pot ajuta la gestionarea atacurilor de panică:
Respirație profundă și lentă
Utilizarea unor afirmații liniștitoare (de exemplu, „Aceasta este o perioadă trecătoare”)
Părăsirea unui mediu zgomotos sau aglomerat și retragerea într-un loc liniștit
Solicitarea sprijinului unui prieten apropiat sau membru al familiei
Practicarea regulată a exercițiilor fizice, meditației și tehnicilor de relaxare
Obținerea sprijinului profesional de la un terapeut sau psihiatru, dacă este necesar
Ce ajută în cazul atacului de panică?
Există diferite modalități de a vă calma: exerciții de respirație profundă, tehnici de relaxare, practicarea yoga, aromaterapia sau încercarea unor ceaiuri din plante cu efect relaxant pot fi utile pentru unele persoane. Totuși, pe termen lung, cea mai eficientă cale este să lucrați cu un specialist pentru a învăța metode adecvate de psihoterapie și, dacă este necesar, să beneficiați de sprijin medical.
Abordări moderne în tratamentul atacului de panică
Tratamentul atacului de panică se realizează de obicei prin psihoterapie și/sau medicamente. Cea mai eficientă dovadă în domeniul psihoterapiei aparține terapiei cognitiv-comportamentale (TCC). TCC ajută persoana să înțeleagă mecanismele care stau la baza senzațiilor și gândurilor trăite în timpul atacurilor de panică și să dezvolte strategii de coping.
În tratamentul medicamentos pot fi utilizați antidepresivele și uneori anxioliticele pe termen scurt. Medicul dumneavoastră va adapta planul de tratament în funcție de plângerile care apar. Eficacitatea medicamentelor poate fi resimțită după câteva săptămâni și este necesară monitorizarea regulată pe parcursul tratamentului.
Beneficiile exercițiilor de respirație și relaxare
În timpul unui atac de panică, respirația poate deveni superficială și rapidă, astfel încât exercițiile de respirație pot relaxa corpul. Exercițiul efectuat prin inspirarea profundă timp de 4 secunde, menținerea respirației timp de 1 secundă și expirarea lentă în 4 secunde poate fi benefic. De asemenea, aplicarea tehnicilor de relaxare musculară progresivă poate contribui la gestionarea simptomelor atacului.
Rolul hipnozei și exercițiului fizic
Alături de diferite tehnici de psihoterapie, hipnoterapia poate fi de ajutor la unele persoane. De asemenea, activitatea fizică regulată (cum ar fi mersul pe jos în ritm ușor, înotul) poate influența pozitiv anumite echilibre chimice din creier și poate stabiliza starea de spirit.
A oferi sprijin apropiaților care trăiesc un atac de panică
În timpul unui atac de panică, este important să rămâneți calm lângă persoană, să folosiți un limbaj blând și de susținere, fără a judeca. După ce episodul trece, concentrați-vă pe a-i oferi un sentiment de siguranță. Dacă este necesar, puteți ajuta persoana să efectueze exerciții de respirație sau alte metode de sprijin folosite anterior.
Întrebări frecvente
1. Atacul de panică și tulburarea de panică sunt același lucru?
Nu. Atacul de panică este o stare caracterizată prin apariția bruscă a fricii și a simptomelor fizice; tulburarea de panică reprezintă apariția frecventă, recurentă a atacurilor de panică, ajungând să afecteze negativ viața persoanei.
2. Atacul de panică poate fi confundat cu un infarct?
Da. Pot exista simptome similare precum durere în piept, palpitații și dificultăți de respirație. Atacul de panică are o cauză complet psihologică și este temporar, în timp ce infarctul este o urgență medicală. Dacă simptomele apar pentru prima dată sau sunt severe, consultați neapărat un medic.
3. Atacul de panică trece de la sine?
Majoritatea atacurilor de panică își pierd intensitatea în timp și se termină spontan într-un interval scurt. Totuși, dacă se repetă sau vă afectează calitatea vieții, este necesar să solicitați ajutor profesional.
4. Ce situații pot declanșa atacul de panică?
De cele mai multe ori, stresul intens, evenimentele traumatice, lipsa somnului, consumul excesiv de cafeină sau alcool pot fi factori declanșatori. Uneori, atacurile pot apărea și fără o cauză evidentă.
5. Cum se face exercițiul de respirație profundă?
Într-o poziție confortabilă, inspirați profund pe nas timp de 4 secunde, țineți respirația 1 secundă, apoi expirați lent pe gură timp de 4 secunde. Repetarea acestui ciclu de câteva ori poate avea un efect relaxant.
6. Este posibilă eliminarea completă a atacului de panică?
Cu terapii adecvate și/sau tratament medicamentos, frecvența și intensitatea atacurilor de panică pot fi reduse semnificativ. Este important să urmați tratamentul și să învățați gestionarea stresului.
7. Pot apărea atacuri de panică la copii?
Da. Atacurile de panică pot apărea la copii, la fel ca la adulți. Copiii își pot exprima anxietatea prin simptome fizice precum dureri abdominale sau amețeli.
8. Când ar trebui să merg la spital în timpul unui atac de panică?
Dacă aveți pentru prima dată astfel de simptome evidente și severe sau dacă vă simțiți ca și cum ați avea o problemă medicală gravă, adresați-vă neapărat unei unități medicale.
9. Ceaiurile din plante și aromaterapia sunt utile pentru atacul de panică?
Pentru unele persoane, ceaiurile din plante (de exemplu, mușețelul) sau aromaterapia pot avea un efect relaxant; totuși, acestea nu trebuie să înlocuiască recomandarea medicului.
10. Este obligatoriu tratamentul medicamentos?
Nu pentru toată lumea, dar în cazul atacurilor de panică frecvente și severe, tratamentul medicamentos poate fi de ajutor. Decizia privind tratamentul adecvat trebuie luată împreună cu un profesionist în sănătate mintală.
11. Ce alte psihoterapii sunt eficiente în afară de TCC?
Terapia prin vorbire, tehnicile de relaxare și, la unele persoane, hipnoterapia pot aduce beneficii suplimentare.
12. Poate exercițiul fizic preveni atacurile de panică?
Activitatea fizică regulată ajută la reducerea stresului și la creșterea stării generale de bine; acest lucru poate reduce riscul de atacuri de panică.
13. Cum pot ajuta o persoană care are un atac de panică?
Rămâneți calm, oferiți sprijin, reamintiți-i că situația este temporară. Oferiți exerciții ajutătoare și rămâneți lângă persoană până când episodul se încheie.
Surse
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – Mental Health Topics
Asociația Americană de Psihiatrie (APA) – Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5)
Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH) – Panic Disorder Information
Asociația Americană pentru Anxietate și Depresie (ADAA) – Panic Attacks Resource
Mayo Clinic – Panic Attacks and Panic Disorder
The Lancet Psychiatry; Generalized anxiety disorder and panic disorder: recent advances in diagnosis and management